Popești-Leordeni

Popești-Leordeni este un oraș din județul Ilfov, situat în partea de sud-est a Capitalei, la ieșirea pe Șoseaua Olteniței (DN4), la aproximativ 9 km de centru București. Orașul a fost declarat municipiu în anul 2004 și cuprinde trei foste comune: Popești-Conduratu (Pavlicheni), Popești-Români și Leordeni, unite administrativ. Beneficiind de o poziție strategică pe "linia de centură" a Bucureștiului, localitatea a cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimii decenii, devenind una dintre cele mai dinamice zone periurbane din România, cu o populație în creștere constantă și o infrastructură modernă.

Date Geografice

Coordonate geografice	44°22′48″ latitudine nordică, 26°10′12″ longitudine estică (44.38 N, 26.17 E)
Județ	Ilfov
Suprafață	55,80 km² (5.580 hectare)
Altitudine	77 m (253 ft)
Populație (2021)	15.115 locuitori
Densitate	270,9 locuitori/km²
Cod poștal	077160
Prefic telefon	021 (+40 21)
Fus orar	UTC+2 (iarnă), UTC+3 (vară) - Europe/Bucharest
Localități vecine	Glina (5 km), Dobroești (7,9 km), București (8,2 km), Jilava (8,7 km), Cernica (8,7 km), Berceni (9 km), Pantelimon (9,2 km), Măgurele (12,6 km), Voluntari (12,6 km)

Relief

Orașul Popești-Leordeni se află în Câmpia Română, mai exact în Câmpia Vlăsiei, la o altitudine medie de 77 m. Reliefu este predominant plat, cu o paleorelief de tip câmpie aluvială modelată de râul Dâmbovița și albiele sale vechi. Nordic și nord-vestic se ridică ușor dealurile Vlăsiei, resturile după cele falnice codri care acopereau întregă zona. La est și sud-est, terenul coboară treptat spre lunca Dâmboviței și Dunării. Solurile sunt preponderent cernoziomice și aluviale, favorabile agriculturii. O parte semnificativă a suprafaței administrativă este ocupată de spații verzi și zone rezidențiale, restul fiind terenuri agricole și zone forestiere (pădurea Ciumernic, rezervație cinegetică pe 10 km).

Climă

Clima este temperat-continentală, cu influențe submediteraneene, încadrată în classificația Köppen ca Cfa (climă subtropicală umedă). Văile sunt calde și uscate, cu temperaturi medii lunare în iulie de 22-23°C, dar pot atinge 35-40°C în valurile de căldură. Iernile sunt relativ blânde, cu medii iernare de -1…-3°C, dar pot apărea perioade aspre cu ingheț uri intense până la -15…-20°C. Precipitațiile anuale medii sunt de 550-600 mm, cu un maxim primavară-vară și un minim iarnă. Vântul dominant este din nord-vest și vest, cu rafaluri puternice ocazionate de frontale fredde. Ambiguitatea climatică (alternanța iernilor blânde cu cele aspre) a favorizat locuirea neîntreruptă a zonei de la paleoliticul mijlociu până astăzi.

Populație și demografie

An	Populație
1930	3.482
1948	4.112
1956	5.203
1966	6.418
1977	7.891
1992	9.342
2002	11.263
2011	15.115
2021	15.115

Populația orașului a cunoscut o creștere spectaculoasă în ultimele trei decenii, aproape dublându-se între 1992 și 2011, datorită proximității faț de București și a migrației populației urbane spre zonele periurbane. Structura etnică este preponderent română (peste 95%), cu minorități rome, maghiare și altele. Din punct de vedere religious, majoritatea populației se declară ortodoxă, existând și o comunitate romano-catolică semnificativă (ereditată de coloniștii bulgari catholiți din 1828). Rata naturală a creșterii este pozitivă, iar densitatea de 270,9 locuitori/km² reflectă un grad mediu de urbanizare pentru zonă periurbană.

Istorie

Orașul Popești-Leordeni își are rădăcinile în trei foste sate distincte: Popești-Conduratu (sau Pavlicheni), Popești-Români și Leordeni, aşezate pe moșia "Ciumernicul" a unor boieri ziși "din Popești" și "din Sintești". Prima atestare documentară a acestor așezări datează din 1530. În anul 1828, datorită războiului ruso-turc, 20-30 de familii din nordul Bulgariei s-au refugiat pe moșia boierului Alexandru Condurătu de lângă București, denumită "Popesci", consolidând componenta etnică bulgară romano-catolică a localității. Deși fiecare sat are o istorie proprie, destinul lor trebuie văzut în ansamblu: vatra istorică a localității se afla pe malul drept al Dâmboviței, unde arheologii au descoperit urme atestând o locuire neîntreruptă de două milenii, începând cu paleoliticul mijlociu, continuând cu prima epocă a fierului, civilizația Latine, până în zilele noastre.

În veacul al XVI-lea, localitatea este amintită ca fiind "de jos de București". Cronicile menționează că în anul 1532, Vlad Vodă s-a înecat în râul Dâmbovița la Popești-Romani, fiind fugărit de tălhari. Documente din 1623 și 1624 consemnează o pricină între Cernica vornicul și Turturea paharnicul, de o parte, și mânăstirea Radu Vodă, de cealaltă, pentru niște mori de la Glina, printre meșterii de mori figurând și Zarna din Popești. Regiunea prezenta condiții optime de trai: terenuri agricole, curți boierești, grădini, livezi, vii, lacuri bogate în pește, dar și păduri întinse (Codrii Vlăsiei) și numeroase locuri sigure în caz de pericol. Multe dintre curțile boierești s-au ridicat pe promontoriile dealurilor, legate de uscat numai printr-o limbă îngustă de pământ. Din păcate, cele mai multe curți boierești au fost distruse de intervenții dușmănești sau de neglijența proprietarilor.

În secolul al XIX-lea, Leordeni devine proprietatea marelui vornic Mihail Manu, căsătorit cu Smaranda Văcărescu, din a cărei zestre a primit averea din satul Leordeni. Aici a zidit biserica Sfinții Voievozi (1807-1808) ca un paraclis al casei boierești. În zona Popești-Români, marele vistiernic Hrizea Carida (Popescu) și soția sa Maria au zidit Biserica Vintilă Vodă (1672-1676). Comunitatea romano-catolică, înființată în 1826 de bulgari refugiați, a construit biserica lor din lemn în 1839, apoi una nouă din cărămidă între 1886-1893. După 1989, localitatea s-a dezvoltat accelerat, devenind oraș în 2004, astăzi fiind un centru rezidențial și economic major al zonei metropolitane București.

Obiective turistice

Biserica Vintilă Vodă

Biserica Vintilă Vodă (ortodoxă) se află în partea de nord-vest a satului Popești-Români, pe strada Unirii nr. 26. A început să fie zidită în timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore Ghica (1672-1673) și a fost terminată la 23 septembrie 1676, pe vremea domnitorului Gheorghe Duca (dec. 1673-1678), așa cum atestă și pisania de piatră de deasupra ușii de intrare, cu literă de 6 cm în relief, având dimensiunile 169/79 cm. Biserica a fost zidită de marele vistiernic Hrizea Carida (Popescu) și de soția sa, Maria, părinții cronicarului muntean Radu Popescu, în apropierea casei lor boierești, azi dispărută. În aceeași curte se află și casa parrohială fondată de Alexandrina Hagi-Vasile, în anul 1899.

Biserica Romano-Catolică

Parohia Romano-Catolică Popești-Leordeni a fost înființată în anul 1826. În anul 1839, parohul Necula Penov (1811-1875), împreună cu aproximativ 250 de credincioși, construiește o biserică din lemn, bătută cu pământ și acoperită cu trestie. În anul 1884, preotul Ignatius d'Alessandro (1878-1885) dorește să înceapă construcția unei noi biserici, dar nu reușește. Abia doi ani mai târziu, parohul Francisc Paterok (1885-1903), cu ajutorul credincioșilor, începe construcția noii biserici, după modelul celei din satul său natal din Polonia. În 1893, când biserica este terminată, parohia număra cca 250 de familii și 17 pogoane de pământ. Biserica a fost restaurată în 1924, fiind mărită către răsărit cu cca 5 metri, au fost adăugate sacristiile laterale și a fost acoperită cu țiglă. Cutremurele din 1940 și 1977 au afectat foarte serios biserica, însă de fiecare dată, cu ajutorul credincioșilor s-a realizat reconstrucția lăcașului de cult. Hramul Bisericii este Sf. Fecioara Maria Regină Sfântului Rozariu și se sărbătorește la 7 octombrie.

Biserica Sfinții Voievozi

Biserica Sfinții Voievozi (ortodoxă) din Leordeni a fost zidită de marele vornic Mihail Manu în anii 1807-1808. Începută în 1807, construcția a luat sfârșit în septembrie 1808, iar sfințirea ei a avut loc în ziua de 26 martie 1811, în Duminica Floriilor, "cu o frumoasă sărbătoare, de către Preasfinția Sa Arhiereul Dionisie", așa cum scrie Mihail Manu în însemnările sale autobiografice. Lăcașul a fost conceput ca un paraclis pe lângă casa boierească din Leordeni, care făcea parte din zestrele șotiei vornicului Manu, Smaranda, născută Văcărescu. O însemnare din 8 mai 1910 amintește numele lui Mincu Zugravu, care a pictat probabil biserica. Pictura bisericii este în frescă, portretele ctitorilor însă - vornicul Manu cu soția sa, Smaranda, și cu cei opt copii ai lor - ce decorează peretele vestic al pronaosului sunt pictate în anul 1825 în ulei pe pânză aplicată pe perete de talentatul pictor Nicolae Polcovnicul, așa cum se semnează pe el în partea de jos a tabloului: "S-au zografiat aceste portreturi de Nicolae polcovnicul, zograf. 1825 octombrie 23". Numele celor opt copii ai vornicului Mihail Manu sunt: Ana, Dimitrie, Nicolae, Constantin, Alexandru, Ioan, Gheorghe și Grigore.

Pădurea Ciumernic (Rezervație Cinegetică)

La ieșirea din localitate, șoseaua este mărginită pe partea stângă de o pădure întinsă (10 kilometri), având în prezent statutul de rezervație cinegetică. Aceasta păstrează urmele falnicilor codri ai Vlăsiei. Pădurea ce înconjoară localitatea, cu sute de ani în urmă, se numea Ciumernic (străini rezonante de nume cimerian), fiind cunoscută și sub denumirea "Măgura hoților". În partea de sud a acestei așezări izvorăsc câteva mici cursuri de apă, dintre care mai cunoscut este râul Câlnău. Zona reprezintă un poumon de verdură esențial pentru microclima locală și un spațiu de recreere pentru locuitori și vizitatori.

Personalități

Mihail Manu (1765–1832) – mare vornic, caimacam al Țării Românești, om politic și ctitor al Bisericii Sfinții Voievozi din Leordeni (1807-1808). Căsătorit în 1796 cu Smaranda Văcărescu, de la care a primit ca zestre averea din satul Leordeni. A lăsat însemnări autobiografice valoroase pentru istoria locală.

Hrizea Carida (Popescu) – mare vistiernic la curtea domnească în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ctitor al Bisericii Vintilă Vodă (1672-1676) împreună cu soția sa Maria. Părinte ale cronicarului muntean Radu Popescu, important istoric al Țării Românești.

Nicolae Polcovnicul – pictor zograf activ în prima jumătate a secolului al XIX-lea, autor al portretelor ctitorilor (Familia Manu) de pe peretele vestic al pronaosului Bisericii Sfinții Voievozi, semnate și datate 1825.

Necula Penov (1811–1875) – primul paroh al comunității romano-catolice din Popești-Leordeni (1839), artisan al primei biserici de lemn a parohiei, fondată de bulgarii refugiați din 1828.

Francisc Paterok (1885–1903) – parohul care a condus construcția actualei biserici romano-catolice (1886-1893), după modelul bisericii din satul său natal din Polonia, consolidând prezența catolică în localitate.

Distanța Popești-Leordeni - Tarawa (Kiribati)

Indicații rutiere Popești-Leordeni - Tarawa